Oamenii noştri simpli

Autoritate, descentralizare, dreaptă, constituţie, senator, democratie, opoziţie, social, ideologie, sondaje, liberalism, comunism, lege, proprietate, sistem, moţiune, sindicate, ministru, parlament, societate, grevă, educaţie, promisiuni, declaraţie, reformă, corupţie, impozit, campanie, funcţie, integrare, manipulare, suvenţii, demisie, securitate, partid, putere, propagandă....
Am să las aceşti termeni deoparte. Sunt cuvinte care uneori pentru “oamenii simpli” nu înseamnă nimic (De ce se foloseşte atât de des în mass-media, şi nu numai, aceasta sintagmă “oameni simpli”, sunt şi “oameni complecşi”? Dacă sunt, cine sunt aceia? Care sunt criteriile de departajare între “oamenii simpli” şi “oamenii complecşi”?)
Sincer, nu credeam că am să ajung vreodată să spun că ador campaniile electorale.
Nu înveţi în 4 ani ce înveţi într-o lună de campanie şi nu cunoşti oamenii în ani de zile aşa cum îi cunoşti într-o campanie electorală. Cu gândul spre viitor şi sub amprenta greşelilor trecutului, oamenii îşi dezvăluie adevărata natură, gândurile sincere.

Jurnaliştii luptă pentru rating, politicienii pentru voturi, majoritatea uită un lucru: să vorbeasca despre oameni! Rating = oameni, electorat = oameni, voturi = oameni.
Văd zilnic politicieni care au timp să apară mai mult pe sticlă decât să stea printre oameni şi să le asculte problemele. Sunt convinsă că nici nu-şi cunosc colegiile în care au candidat.
Am avut oportunitatea să ma implic în campanie alături de oameni politici care au preferat să meargă să-şi tocească pantofii pe strazile oraşului, au preferat să meargă direct la ieşeni să le vorbeasca. Am avut mereu cu mine şi aparatul foto, pentru a-i surprinde pe oameni aşa cum sunt. Din sutele de poze am selectat câteva chipuri...



Am cunoscut oameni revoltaţi, supăraţi, optimişti, dezamăgiţi. Am întâlnit oameni care îţi întind o mână, dar şi persoane care ştiu să întoarcă spatele oamenilor politici. Am întâlnit oameni care credeau că prin votul lor pot schimba o lume întreagă şi oameni care au renunţat de mult la dreptul lor de a vota. Unii te desconsideră prin diverse etichete, alţii te apreciază. Unii te încurajează, alţii te acuză.
M-au învăţat că niciun politician nu ar trebui să-i subestimeze, m-au învăţat că nu poţi să le vorbeşti decât cu sinceritate.
Mi-au arătat că naivi nu sunt ei, ci politicienii. Mi-au arătat că azi pot să-ţi multumească şi mâine să te certe. Mi-au arătat că ştiu să dăruiască un zâmbet, un sfat, o vorbă bună, dar ştiu şi să ceară să-ţi faci corect munca. Şi nu trebuie ca politicianul să astepte să i se facă câte o statuie pentru fiecare lege făcută, pentru fiecare ordonanţă, pentru fiecare proiect realizat. Nu am vazut profesor să se declare erou pentru simplu fapt că şi-a ţinut ora sau pentru că are elevi olimpici, nu am văzut avocat să ceară aplauze pentru că s-a prezentat la muncă, nu am văzut medic sau pompier să primească medalie pentru că a salvat un suflet etc.

Politica nu e actorie aşa cum cred unii.

Cine ar trebui să fie adevăraţii aleşi?