Ieri mi-am plimbat gandurile prin oras. Nu au fost ganduri pentru ziua de maine, nu mi-am facut niciun plan pentru poimaine si nici nu m-am intrebat unde am sa fiu peste o ora, doua...Am transformat prezentul in trecut, trecutul e in pagina de dinainte scris in loc de prolog... iar viitorul e dezbracat de forma, umbla descult.
Vorbim despre copilarie, despre Revelionul de anul trecut, despre ce a fost, despre ce ar fi putut sa fie, despre filmele pe care le-am vazut, despre locurile pe unde am umblat. Vorbim despre unde am fost ieri, despre ce am facut acum 3 ani; vorbim despre o carte citita vara trecuta, despre trenul pe care l-am pierdut, despre oamenii care au plecat, despre intamplari de acum multi ani.
Trecutul e mereu prezent in viata noastra.Il reconstruim, il tesem din franturi pentru ca restul e uitat. Il redecoram de fiecare data cand simtim ca nu ne mai reprezinta. Stergem imaginea invechita si adaugam culoare; nuante noi, calde; adaugam orice da senzatia de “ bine”. Simtim nevoie sa ne intoarcem acolo unde am putut visa, acolo unde oamenii sunt frumosi. Ne ratacim in povesti despre tot felul de trecuturi.
Cred ca nu e nimic mai trist decat sa-ti doresti sa treaca zilele, sa numeri orele, sa astepti sa se scurga minutele, sa nu ai ACUM-uri, sa visezi la trecut, sa uiti sa-ti construiesti amintiri. In zadar e azi daca stam si ne jucam cu timpul trecut.
Mi-am condus gandurile de ieri pe blog, de obicei le las sa se piarda prin orasul de ciment ...unele le mai pastrez pentru mine... cat despre trecut … vor scrie altii in cartile de istorie.
Imi amestec visurile cu ziua de azi si in trecutul meu si in trecutul vostru nu am sa mai calc.
si un altfel de videoclip ...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Da... foarte tare... ma bucur ca am reusit sa fiu un strop din inspiratia ta... keep on rising ;)
Trimiteți un comentariu