Fiindcă el poate şi alţii nu.

“Fiindcă el poate şi alţii nu. Fiindcă lui îi ies aproape toate scălâmbăielile şi tumbele, lui i se potriveşte şi implantul de fulgi, i se lipeşte natural ţoiul în palmă. Toţi ceilalţi sunt stângaci, penibili adesea, ori de câte ori încearcă să se dea populari. Lui Crin Antonescu crucile bătute în biserică îi ies la fel de strâmbe ca ale liber-cugetătorului Iliescu. Lui Geoană nu i se dezmorţesc vertebrele nici la tango, nici la învârtita maramureşeană.” Este un fragment din articolul „de ce-i merg fulgii preşedintelui” apǎrut în Cotidanul.

M-am întrebat de multe ori de unde atâta capital de simpatie pentru Preşedinte?
Traian Băsescu a reuşit să se diferentieze de ceilalţi lideri politici prin uşurinţa cu care le vorbeşte oamenilor. Fie cǎ e în studioul unei televiziuni, fie cǎ este într-o salǎ de conferinţe, mesajul lui trece dincolo de sticlǎ. Fie cǎ traverseazǎ ţara de la est la vest sau de la nord la sud, Traian Bǎsescu este întâmpinat cu acelaşi entuziasm de oameni.
Traian Bǎsescu se manifestǎ aşa cum simte. Nu abandoneazǎ lupta niciodatǎ, cu atât mai puţin pe timp de crizǎ. Zâmbeşte oamenilor, îi încurajeazǎ, iar printr-o strângere de mânǎ aratǎ cǎ este egal cu ei. Induce poporului încredere. Îi vedeţi pe Geoanǎ sau pe Antonescu reuşind sǎ facǎ acelaşi lucru?

Pentru Crin Antonescu e greu drumul de la „pupitrul oratoric” până la oameni.
Când iese pe stradǎ sǎ se întâlneascǎ cu oamenii, el vede doar “mulţimea”, pe când Traian Bǎsescu vede fiecare om în parte. Pânǎ şi Marele Zid Chinezesc s-a construit cǎrǎmidǎ cu cǎrǎmidǎ aşa cum şi cariera fiecǎruri politician se construieşte adunând vot cu vot, şi în plus e mai uşor sǎ priveşti o mulţime undeva în gol decât priveşti fiecare om în ochi.
Cum sǎ le vorbeascǎ Antonescu oamenilor despre liberalism şi convingerile de dreapta când PNL s-a împotrivit în repetate rânduri ca România sǎ fie condusǎ de dreapta?
Cum sǎ fie Mircea Geoanǎ credibil când propriul lui partid i-a pus eticheta de „prostǎnac”?