Sictir

Cred ca ajung si eu sa spun ca “imi iubesc tara atunci cand nu ma uit la televizor si cand nu merg pe strada.” Deschid din ce in ce mai rar televizorul pentru ca m-am saturat sa fac zilnic slalom printre eternele stiri de la ora 5, printre asa zisele telenovele romanesti si toate vedetele porno. Totusi ieri am decis sa ma uit la Happy Hour, pentru ca am vazut intr-un promo ca vor fi invitati protagonistii din serialul “Toate panzele sus”. Desi filmul e facut in 1976 si eu m-am nascut in 1984 am auzit de el si l-am si vazut.

Mi-am zis ca pot sa-i contrazic si eu pe mai toti prietenii mei care imi spun ca “nu mai am ce vedea la tv.” Deja imi imaginam pe Sebastian Papaiani, Jean Constantin, Ioan Besoiu si Ion Dichiseanu stand pe "Happylica" si discutand despre “acele vremuri” pe care eu nu le-am prins; povestind cu bucurie despre tot felu'de patanii din timpul filmarilor; vorbind cu entuziasm despre film, teatru si viata actorilor. Speram sa vad secvente din serial sau macar un rezumat informativ despre film.

Fantezia a fost placuta atat cat a durat pentru ca sirul meu de asteptari a cedat brusc. Maruta a ales sa vorbeasca despre Gigi Becali. OK, inteleg ca era subiectul zilei si pe toate posturile se dezbatea acest subiect.M-am prins ca pentru raiting se face orice iar telespectatorul poate sa stea sa vegeteze in fata televizorului pentru ca emisiunile sunt departe de a pune vreun neuron in miscare. Da nu am inteles de ce a trebuit sa vina patru actori ai filmului romanesc sa stea pe o canapea si sa asculte monologul lui Maruta despre Gigi Becali si sa se uite la filmulete in care danseaza Gigi.

Pana unde merge ipocrizia in televiziune? Cand avem actorii langa noi ii tratam cu indiferenta, dupa ce mor ne dam brusc seama de valoarea lor, facem emisiuni speciale in care ii divinizam, ii transformam in simboluri si plangem ca am mai pierdut o stea.

Am ajuns sa tratam valorile ca non-valori si non-valorile ca valori. Filme ca “ Toate panzele sus”, “ Capitanul Val- Vartej “ , “ Fram ursul polar” ar trebui sa faca parte din copilaria multora dintre noi.

Pentru mine televiziunea ar trebui sa aiba doua functii, cea informativa si cea de divertisment.Daca ma uit peste emisiunile de ieri imi dau seama ca am pierdut informatii importante, cum ar fi :“gemenele de la Cheeky Girls au primit 100 de kg de cadouri de Paste”, “ Carmen Harra a avut dreptate! Romania a pierdut in fata Austriei!”, “ un copil de 4 ani a fost lasat de parinti sa conduca un camion” iar din oferta de divertisment am pierdut momentul in care Gigi “si-a suflecat manecile si a muls in direct oita”.

Pe orice program as da, vad aceleasi vedete fabricate peste noapte, aceeasi tendinta de a dezinforma si manipula publicul, parca televiziunele se educa intre ele.Daca asta e tot ce poate sa-mi ofere cutia neagra spun: "Multumesc, eu nu servesc!" sau cum bine zice “Ismail”: “-Sictir”, ma intorc la lumea mea vazuta in alb si negru, amestecul tuturor culorilor nu ma prinde.

Si bine mi-a zis “cineva” odata...“ Caragiale a fost genial – a privit poporul roman adanc in ochi si a ras de el cu toata seriozitatea.”




P.S. Acest text este nu este un pamflet si trebuie tratat ca atare.