Question

"Care este diferenta dintre literatura si jurnalism? …Ziarele sunt de necitit, iar literatura nu se citeste"

Oscar Wilde

Jucarii pentru prichindei

Preiau mesajul de la Claudia Craiu :

"25 de prichindei de grupa mica de la gradinita din satul Prajeni au mare nevoie de jucarii… Multumiri in numele celor care nu stiu nici sa isi stearga nasul "

Puteti dona jucarii la redactia Ziarului de Iasi, pe strada Smardan, nr5.

Celor care mi-au zis ca jucariile sunt un moft, le spun ca sunt de fapt o necesitate pentru copii.Trebuie sa asteptam sarbatorile ca sa ne cuprinda reala placere de a darui?!

Ne vedem la film!

"Declaratie pe propria raspundere"

De astazi fac o noua rubrica: "Declaratie pe propria raspundere"

Citesc in fiecare zi prin presa tot felul de declaratii, unele starnesc hohote de ras, dispute, indignare altele sunt pline de ipocrizie ....pot continua enumerarea dar prefer sa trec direct la exemplul de azi.

"Nu stiu ce sa zic. Eu nu sint de acord cu absolut nimic din ce spune Traian Basescu. Indiferent ce spune", a declarat deputatul PSD, Luminita Iordache cu privire la propunerea presedintelui de reorganizare a Parlamentului.

No comment.

Raport despre noi

Aici gasiti intregul raport al comisiei prezidentiale pentru analiza riscurilor sociale si demografice in Romania.

"Fara ipocrizie, despre sex si droguri"

In sfarsit un articol peritnent despre Raportul Comisiei Prezidentiale pentru Pentru Analiza Riscurilor Sociale si Demografice. Articol publicat pe ziare.com

"Dezbaterile" din mass-media pe aceasta tema m-au facut sa ma intreb daca in Romania exista societate civila; daca in Romania au loc dezbateri publice. Ma intreb si ce inseamna cuvantul "dezbatere"?


In DEX : DEZBÁTERE, dezbateri, s.f. Faptul de a dezbate1; analiză amănunţită, discutare, deliberare; discuţie largă asupra unei probleme de interes general ; in realitate pare sa insemne propaganda, circ, scandal, cliseu mediatic/ politic.

Text articol :

"Avem trafic si consum de droguri in Romania? Avem. Avem prostitutie? Din plin. Sunt fenomene tinute sub control de autoritati? Nici pe departe. Faptul ca si prostitutia si consumul de droguri sunt infractiuni a avut ca efect diminuarea celor doua fenomene? Nici gand. Sunt eficiente politicile publice in cele doua domenii atat de sensibile? In mod evident, nu.

Si cat timp problemele exista, sunt grave, nu au deocamdata solutii, oare nu trebuie sa vorbim despre ele? O folosi la ceva sa le bagam sub pres?

Aceasta ar fi, cred, singura abordare rationala a propunerilor din raportul comisiei prezidentiale pentru analiza riscurilor sociale si demografice, alcatuita din crema sociologilor si psihologilor romani.

Solutii posibile

Raportul invoca legalizarea sexului comercial, nu si a intermediarilor de servicii sexuale, pentru a controla mai bine bolile cu transmitere sexuala, dar atrage atentia asupra posibilelor efecte nedorite. Raportul vorbeste despre infiintarea de servicii si centre de specialitate prin intermediul carora femeile care practica sexul comercial sa poata beneficia pe langa serviciile de asistenta medicala, sociala, psihologica si de prezervative oferite gratis.

Raportul invoca dezincriminarea (nu legalizarea!) consumului de droguri, in niciun caz a traficului, in scopul aducerii la suprafata celor care folosesc stupefiante. In acelasi timp insa, arata raportul, consumul de droguri trebuie descurajat, dar cu diferentele de rigoare intre drogurile usoare si drogurile tari. Sa vezi despletire generala la auzul unor astfel de vorbe! Toate obsesiile, frustrarile si prejudecatile, toata ipocrizia si incompetenta, adesea agramata, dar mereu agresiva si demagogica, in splendoarea ei semidocta, s-au revarsat de pe ecranele televizoarelor: Asta ne trebuie noua acum, sa dam droguri tinerilor, sa facem fetele prostituate? Acum, cand sindicalistii sunt in strada, noi vorbim de droguri? Cu asta se ocupa Traian Basescu?
Este o ireponsabilitate fara margini fata de copiii nostri!

Sa spunem dintr-un bun inceput ca raportul despre care vorbim are aproape 400 de pagini de analize si propuneri pe foarte multe teme sociale si demografice. De ce n-o fi fost mai interesat ca in 40 de ani jumatate din populatia Romaniei va avea peste 50 de ani si nu va mai avea cine sa plateasca pensiile sau ca in Romania exista 202 categorii de asistati social, reglementate prin 179 de acte normative, iar asistenta sociala este profund politizata?

Raportul este o radiografie sociala si demografica de maxima acuratete care ar trebui sa ne dea fiori. Fiori si isterii au creat insa numai subiectele livrate de televiziuni, pentru ca sunt mai picante, dar si pentru ca sunt numai bune de plesnit presedintele, de parca Traian Basescu ar fi facut raportul cu mana lui.

Si pentru ce aceasta dezlantuire?

Pentru ca cei mai reputati specialisti ai unei tari si-au permis sa identifice niste probleme sociale reale si sa enunte posibile solutii, atragand insa atentia ca eventuala lor adoptare trebuie precedata de studii amanuntite de impact. Cu alte cuvinte pentru ca niste specialisti au indraznit sa aduca in dezbaterea publica probleme mereu date la spate, din falsa pudoare, ipocrizie si lipsa de solutii.

Nu vorbim despre un proiect de lege, care maine ar urma sa intre in vigoare. Sunt pur si simplu teme de dezbatere oferite societatii. Ce e rau in asta? Si dezbaterea aceasta pleaca, de fapt, de la o dilema grea: ce facem cu consumatorul de droguri si prostituata? Ii auncam din start la periferia societatii, eventual in puscarie sau case de corectie, si ii transformam in bombe sociale, chiar infectioase, cu ceas sau incercam sa-i scoatem la suprafata, sa-i luam in evidenta, sa le eliminam pe cat posibil potentialul de a raspandi boli, sa-i controlam si, odata scosi din zona gri, chiar sa-i salvam?

Dezincriminarea consumului de droguri nu inseamna in niciun caz legalizarea stupefiantelor sau intrarea in legalitate a traficantilor. Inseamna doar ca drogatul nu mai e un infractor, ci un bolnav care poate fi ajutat mai bine pentru ca nu trebuie sa se mai ascunda de frica inchisorii. Legalizarea prostitutiei nu inseamna ca facem si scoli profesionale pentru astfel de fete, ci doar o incercare de a diminua pericolele care insotesc aceasta realitate imposibil de negat si combatut eficient.

Sigur, exista argumente pro si contra. Putem face teoria fructului oprit, putem vorbi despre morala crestina, dar si despre masura in care biserica trebuie sa dicteze solutiile unui stat laic. Putem vorbi despre faptul ca traficul de carne vie infloreste exact in tarile care incrimineaza prostitutia, dar si despre reticentele unor tari europene fata de dezincriminarea consumului de droguri.

Putem vorbi despre cele trei atitudini europene vis a vis de prostitutie: incriminare, dezincriminare (nu e infractiune, dar nu e normata) sau legiferare (este si normata).

Nu numai ca putem, ci si trebuie sa vorbim. Fara ipocrizie. Sunt decizii stategice, pragmatice, pe termen lung, care trebuie luate dupa o indelungata chibzuinta. Cat despre oportunitate, ma tem ca aceste probleme sociale, de ale caror dimensuni nici nu avem idee, tocmai pentru ca sunt tinute in zona infractionalitii, au pe termen mediu si lung o periculozitate sociala infinit mai mare decat faptul ca maine ceferistii intrerup lucrul ca sa-l reia dupa doua, trei, zile."

Sursa: ziare.com

Scoala de comunicare in imagini

Scopul comunicarii:


Sa informam pe altii



Sa explicam ceva



Sa atentionam pe altii :)



Sa invatam





Sa convingem



Sa (ne) distram :)


Sa formam o echipa!

Campania electorala vs Agitatie politica.

Cursul de la Focsani m-a facut sa ma intreb ce se vede dintr-o campanie electorala. Stim foarte bine ca in spatele unei campanie electorale stau studii sociale, sondaje, startegii de campanie si consilieri in comunicare dar de la ce isi propun oamenii politici sa transmita si la ce ajunge la electorat este de multe ori o mare diferenta si aceasta diferenta se numara in voturi.

Daca stau si ma uit la tv in campania electorala, vad mult tam-tam, atacuri sub centura si lovituri murdare. Daca ma uit in casuta postala vad zeci de pliante, scrisorele si flyere care ajung foarte repede in cosurile de gunoi. Pe strada oamenii trec indiferenti pe langa grupurile de tineri de la diferite partide, observ cateva bannere agatate de stalpuri si panouri frumos luminate cu mesaje electorale si cam atat. In rest sunt chipuri ingrijorate, pasi grabiti iar in aer pluteste grija pentru ziua de maine.

In ciuda abesnteismului mare in ziua votului, campaniile electorale au ajuns sa fie un fenomen poate si pentru ca romanii au facut cunostinta cu ele abia in 1990. De atunci politicienii nostri parca vor sa recupereze timpul pierdut si o tin numai intr-o campanie electorala. E normal sa-ti construiesti imaginea in permanenta dar acest lucru se poate face si prin luare de masuri pentru dezvoltarea statului roman.

In mare, strategiile de campanie au ramas aceleasi din anii 2000, majoritatea candidatilor uita sa-si plieze imaginea pe nevoile oamenilor, pe dorintele acestora. De multe ori identifica gresit problema de actualitate a electoratului si isi construiesc intreaga strategie pe o problema falsa. O alta greseala pe care o fac in special cei din PSD este ca incearca sa construiasca o imagine de la zero candidatului lor la presedentie. Ma indoiesc ca se poate trece de la o imagine de „ prostanac” la una de „ presedinte al Romaniei”. Nu poti castiga o campanie electorala daca iti subestimezi electoratul. Primul care a inteles acest lucru a fost Traian Basescu. A revolutionat campaniile electorale, a ridicat stacheta si indirect i-a obligat pe politicieni sa-si umanizeze mesajele, sa mearga sa se intalneasca cu oamenii, sa-si indrepte atentia si catre mediu online, sa investeasca in imagine, sa se reinventeze. Tot Traian Basescu ne-a invatat si ce inseamna cu adevarat un slogan. Lui Traian Basescu i-au fost de-ajuns cateva silabe ca sa sintetizeze intreg mesajul electoral: ” Vin la primarie!” , “Sa traiti bine!” .

Ma amuzam zilele trecute cand am aflat ca in Republica Moldova la campanie electorala se spune „agitatie politica” cred ca ar trebui sa imprumutam si noi termenul, mi se pare mai corecta formularea lor. Lasand gluma la o parte cred ca e timpul sa punem accent mai mult pe educatia civica, sa avem campanii electorale in care sa conteze programul politic si candidatul nu jocurile din culise. E trist ca cetatenii nu mai au incredere in partide si politicieni si aleg sa nu se implice in viata politica fie si printr-un simplu vot. Napoleon Bonaparte zicea ca „zece oameni care-si exprima parerea in public sunt mai puternici decat alte sute de mii care tac”, in Romania de azi aveam sute de mii de oameni care aleg sa taca.

Weekend "electoral"

In acest weekend sunt prezenta la Focsani la cea de-a patra intalnire a Scolii Nationale de Comunicare Politica a OTPDL, seminarul numarul 5, cu tema ,,Campania electorala”.

Obiectivele acestui modul sunt:

• Insusirea regulilor pentru conceperea strategica a unei campanii electorale

• Intelegerea rolului profilului public al candidatului si a modalitatilor de “vanzare” a acestuia.

• Profilul alegatorilor – intre nucleul dur si electoratul de conjunctura.

• Reguli de conduita in campania electorala.

• Tehnicile traditionale de campanie versus new media.

Lectori: Catalin Dumitru, Razvan Sandulescu, Lucian Purcareanu, Andreea Dumitru, Radu Filip - Kensington communication

Programul seminarului de la Focsani

"Rostul lumii"

Dupa toata agitatia de ieri mi-am gasit linistea intr-o carte : Rostul lumii - Jurnalul unei calatorii de Nicolas Bouvier.

Nu am timp sa scriu o cronica de carte; dau copy, paste de pe coperta si imi continui lectura ca imi e draga cartea :)

Despre L'usage du monde -- titlul original contine un joc de cuvinte practic intraductibil -- s-a spus ca este cartea-cult a generatiilor succesive de globe-trotteri, dar si de exploratori care nu-si parasesc odaia proprie, ca este capodopera literaturii francofone de calatorie din ultima jumatate a secolului trecut, dar si o capodopera literara pur si simplu. Nicolas Bouvier se considera un scriitor-calator si un vanator de imagini (era si fotograf); este de fapt, in primul rand, un mare scriitor.
O calatorie nu are nevoie de motive. Si dovedeste, in scurt timp, ca-si este siesi suficienta. Crezi ca vei face o calatorie, dar in scurt timp pricepi ca ea, calatoria, e cea care te face -- sau desface.
Sunt propozitiile, adesea citate, pe care le intalnim in primele pagini ale acestui jurnal de calatorie. Calatoria lui Nicolas Bouvier, care a durat un an si jumatate, se petrecuse in compania prietenului sau Thierry Vernet, la inceputul anilor 1950, debutase la Belgrad si se sfarsise la Khyber Pass, in Afganistan. La bordul unui Fiat Topolino care-i lasa adesea in drum, cei doi calatori urmasera un itinerar de un exotism incredibil la vremea aceea. Jurnalul a fost scris de fapt mai tarziu; operatia de decantare a impresiilor acumulate a durat ani intregi, autorul a redactat nenumarate versiuni, cizeland pana la perfectiune fiecare fraza.
Sfarsitul calatoriei si al cartii aduce concluzia laconica, superb formulata, a scriitorului-calator:
In ziua aceea, am crezut ca detin ceva, un adevar care-mi va schimba viata. Insa nimic de aceasta natura nu e dobandit pentru totdeauna. Lumea trece prin noi ca o apa si pentru o vreme ne imprumuta aparenta ei. Apoi se retrage si ne lasa in fata vidului pe care-l purtam in noi, in fata acestui soi de incapacitate capitala a sufletului pe care trebuie sa invatam s-o suportam, s-o infruntam si care, paradoxal, e poate resortul nostru cel mai sigur.

Primar de Iasi - pe surse

"Cimitirele sunt pline de oameni de neinlocuit" dar primarul Gheorghe Nichita este (de) inlocuit. Ziarul Gandul mentioneaza in editorialul de azi ca primarul Iasului este nimeni altul decat Constantin Simirad.

"Dacă voci nepolitice respectate se vor implica în campania preşedintelui, mai ales din zona intelectuală şi ecleziastică (aceasta din urmă intens curtată în ultima vreme), el ar putea beneficia electoral de pe urma recomandărilor acestora. Deocamdată, cu excepţia PD-L si a primarului Iaşiului, Constantin Simirad, nu se ştiu alte nume şi partide care să-i construiască trambulină lui Traian Băsescu. "

Recomand 3 surse de informare : Goagă… Gagăl… Gugăl

Performanta lui Crin Antonescu

Domnule Crin Antonescu, stimate fost ministru al Tineretului si Sportului in guvernul CDR din perioada 1997-2000, mai reflectati la perioada in care dumneavoastra ati fost în această funcţie si vorbiti despre ce aţi realizat atunci. Rezumaţi-vă la fapte concrete iar discursurile pastrati-le pentru campania electorala. Nu avem nevoie acum de ore de oratorie.
Sau poate ne explicati si de ce nu ati luat nicio atitudine atunci cand Premierul Tariceanu a subliniat cu tarie ca SPORTUL NU REPREZINTA O PRIORITATE NATIONALA ! Unde ati fost domnule Crin Antonescu in acea perioada? Atunci nu va pasa de situatia sportului romanesc?

Trebuie sa recunosc ca fraza urmatoare este fabuloasa.

"Romania!!! Binecunoscuta patrie a bazinelor de inot, a infrastructurii sportive de cea mai inalta calitate, tara unde gasesti la tot pasul inotatori de cea mai mare valoare”, zise Crin Antonescu pe blog.

Sa recapitulam : Crin Antonescu a fost 4 ani ministru al Sporturilor, Tariceanu s-a laudat 4 ani ca „economia duduie”. Unde sunt bazele sportive, bazinele de inot? Unde e infrastructura sportiva? Lipsesc cu desavarsire si bazele sportive si bazinele de inot.
E rusinos sa te folosesti de performantele unor sportivi ca sa mai castigi un pic de capital electoral.

Incep sa cred ca traim in Romanii diferite.
In Romania mea pe plan sportiv nu s-a construit nimic in ultimii 15 de ani, in Romania mea avem oameni mici, dar sportivi mari. In Romania mea vreau sa se intample lucruri, sa se gaseasca solutii, sa se faca proiecte, sa se promoveze sportul, tineretul. In Romania lui Crin Antonescu e mereu campanie electorala.


P.S.1. E un articol scris din dragoste pentru sport.

P.S.2. Tin sa-i multumesc lui Crin Antonescu pentru ca s-a gandit sa-mi lase azi la usa o scrisoare in care imi transmite ca ma intelege si ca stie ce simt. Si ii multumesc si pentru calendar. Chiar aveam nevoie acum in septembrie de un calendar. Si da, Romania o schimbam NOI toti.